Gospodina de Otilia Cazimir

Otilia Cazimir, nascuta Alexandra Gavrilescu, la data de 12 februarie 1894, era cel de-al cincilea copil al invatatorilor Ecaterina si Gheorghe Gavrilescu. Si-a petrecut copilaria
in satul natal, Cotul Vamesului, iar in anul 1898 se muta cu familia sa la Iasi, unde va locui tota viata sa. A debutat in anul 1912 în revista „Viaţa romaneasca” cand scriitorul Mihail Sadoveanu si criticul literar Garabet Ibraileanu i-au ales pseudonimul Otilia Cazimir, nume sub care va aparea intreaga sa opera. 

În copilarie a simtit lipsa prietenilor de joaca, dupa cum ea insasi marturiseste: „Am fost o fetita tare cuminte. Toti erau mai mari decat mine. Ma jucam singura. Ma sfiam de toţi. Uneori cantam. Alteori priveam gazele, pasarile, cand se topeau zapezile”.

Una din creatiile ei indragite de toti copiii este "Gospodina"

                        – Încotro fugi, surioară?

                        – Ia, mă duc şi eu la moară!

                        Şi-s grăbită, şi-s grăbită,

                        Că mi-i casa negrijită,

                        Şi mi-s rufele la soare,

                        Şi copiii cer mâncare…

                        Nu, la noi în muşuroi

                        Nu e timp pentru zăbavă:

                        Că de n-am fi de ispravă,

                        Ar fi vai şi-amar de noi!

S-a atasat intr-un mod frumos de copii si pe care ii iubea nespus,

scriind multe poezii pentru ei.

Otilia Cazimir a decedat la 8 iunie 1967 la Iasi.