Alba e câmpul, alba-i strada...
A căzut vârtos zăpada!...
Numai ciorile pe pari,
In hăinuțe de cosari,
Puncte negre zgribulite,
Nu se lasă-n alb vopsite.
De-atât alb m-as tot mira
Ca-n copilărie: A.... a...a...!
Desi ora e tarzie,
Uite, nici o jucarie
Nu poate dormi.
Azi sunt toate suparate
Si raman la sfat cu toate
Pana-n zori de zi!
- Uite, spune-o minge mica,
Nicu m-antepat!
Mi-am piedut puterea toata
Si m-am dezumflat.
- Coada mi-a taiat c-o lama!
Spune un catel,
Si de-atunci mi-e tare teama
Sa ma joc cu el.
Într-o dimineaţă toropitoare de vară, Picătura de ploaie, care locuia împreună cu surorile ei în Căsuţa Ploii din cer, porni într-o mică plimbare pe cer.
- Vai, ce cald este, spuse picătura de ploaie, către una dintre surorile sale, pe măsură ce privea pământul aproape uscat din cauza secetei.
Ochii trişti ai Picăturii de ploaie se îndreptară apoi şi spre oamenii care trudeau la munca câmpului, încercând cu greu să reziste arşiţei.- Ai, ai, ai!, aş vrea atât de mult să-i ajut pe oameni!, spuse încet Picătura de ploaie. Cred că, dacă oamenii ar avea ploaie, atunci ar putea munci mai bine, n-ar mai fi flămânzi şi nici însetaţi!
Zilnic cu o periuta
Dintii curate-i usor
Caci de n-o faci,ei se strica
Si te dor!
Au iesit ghioceii albi, bânduşele galbene şi toporaşii albaştri. Albinele îşi deretică stupul. Ca mâine or să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiştile
Furnica veni la malul pîrîului, căci i se făcuse sete. Un val o luă pe sus şi era gata să o înece. O porumbiţă tocmai trecea în zbor cu o crenguţă în cioc. Văzînd furnica
La 9 iunie 1934, răţoiul Donald, unul dintre cele mai iubite personaje de desene animate, apare pentru prima oară în lumea filmului, în „The Wise Little Hen”,